Exhibitionist Prancing Wife Naked Wife Exposing Bare Naked Public Prancing Naked Outdoor Exhibitionist Exposing Prancing Wife Naked Wife Exposing Bare Naked Public Prancing Naked Outdoor Exhibitionist

160 Prancingwifenaked R Wife Exposing Naked Is En US Firefox Images P 18021 1199134761 Prancing Wife Naked Wife Exposing Bare Naked Public Prancing Naked Outdoor Exhibitionist Abuzul de sine [masturbarea]

160 Prancingwifenaked R Wife Exposing Naked Is En US Firefox Images P 18021 1199134761 Prancing Wife Naked Wife Exposing Bare Naked Public Prancing Naked Outdoor Exhibitionist

 12. Pierderea memoriei

 13. Distrugerea sistemului nervos

 18. Slăbiciuni/probleme ale coloanei vertebrale

Dr. Bill Lloyd explică perspectiva medicală modernă asupra masturbării:

Vechile mituri că masturbarea duce la nebunie, îţi opreşte creşterea, [etc...] sunt doar asta, mituri care-şi aveau probabil originea în atmosfera puritană a epocii victoriene.

Nu numai că masturbarea nu are efecte negative, dar probabil e mai sănătoasă decât încercarea de a suprima puternicele impulsuri sexuale pe care le simt mulţi bărbaţi, mai ales adolescenţii. Masturbarea oferă o descărcare importantă şi sigură a acestor impulsuri şi-i păzeşte pe bărbaţi de practicile nesigure cum ar fi sexul cu prostituatele, relaţiile adultere sau sexul forţat, adică violul. (© Copyright 1999, Oxygen Media toate drepturile rezervate.)

În 1966, cercetătorii Masters & Johnson au arătat că această practică e virtual universală în America de nord, traversând toate graniţele de sex, vârstă, rasă şi clasă socială. În 1971 Goldstein, Haeberle & McBride au decis că masturbarea e forma cea mai comună de activitate sexuală printre oameni. Studii recente au arătat că 95% din bărbaţi şi 89% din femei au practicat masturbarea.

Nu există nici o dovadă ştiinţifică că masturbarea cauzează orbire, nebunie sau ale boli menţionate de Ellen White. Orice fiinţă umană cu puţină raţiune îşi dă seama că masturbarea nu poate fi mai dăunătoare decât actul sexual propriu-zis! Clinica din Cleveland afirmă:

În general, comunitatea medicală consideră masturbarea a fi expresia naturală şi nedăunătoare a sexualităţii atât bărbaţilor cât şi femeilor. Nu provoacă nici o rană fizică şi nici nu face rău trupului şi poate fi practicată temperat de-a lungul vieţii unei persoane ca parte a unui comportament sexual normal." (© Copyright 2001, The Cleveland Clinic)

Chiar şi printre doctorii adventişti de ziua a şaptea, cu excepţia câtorva devotaţi lui Ellen White, există acum o credinţă aproape universală că masturbarea nu cauzează bolile de mai sus.

În 1864 doamna. White a publicat prima ei carte despre reforma sănătăţii, Apel către mame. Întreaga carte e dedicată avertizării părinţilor adventişti cu privire la consecinţele groaznice ale abuzului de sine. În această carte doamna White pretindea că a primit toate cunoştinţele medicale despre pericolele abuzului de sine din viziunile pe care „le-a văzut”.

Mi s-a arătat starea lumii noastre şi mi s-a atras mai ales atenţia cu privire la tinerii din vremurile noastre. Oriunde priveam, vedeam imbecilitate, forme distorsionate, mădulare schilodite, capete deformate, peste tot numai deformări. Mi s-a arătat că păcatele şi crimele şi încălcarea legilor naturii erau cauza acestei acumulări de durere şi suferinţă omenească. Am văzut o asemenea degradare şi nişte practici atât de murdare... (Apel către mame, p. 17)

Nu există nici o îndoială că doamna White susţinea că informaţiile ei vin direct din cer. De aceeaşi carte era ataşat un eseu anonim de 29 de pagini despre "Castitate" care cita diferite autorităţi medicale care erau de acord cu profetul. Printre cei citaţi erau faimoşi reformatori ai sănătăţii din acea perioadă, cum ar fi Sylvester Graham, L.B. Coles, James Jackson şi frenologul O.S. Fowler. Părerile acestora erau atât de asemănătoare cu cele ale lui Ellen White, încât editorii s-au simţit nevoiţi să adauge o observaţie care nega că ea ar fi cunoscut ceva dinainte! Ei afirmau..

...ea nu citise nimic din autorii citaţi aici şi nu citise nici o altă lucrare cu acest subiect, înainte să ne dea ceea ce a scris. Prin urmare, nu a copiat deşi a afirmat adevăruri importante despre care au mărturisit persoane cărora le acordăm cea mai mare încredere. Apel către mame, p. 34

Înainte de 1700, referinţele medicale cu privire la efectele negative ale masturbării erau puţine. În secolul al XVIII-lea, două lucrări, Onania: sau păcatul îngrozitor al poluţiei provocate şi toate consecinţele sale înspăimântătoare... (a unui autor anonim) şi lucrarea medicului elveţian Samuel Tissot, Tratat despre bolile provocate de Onanism introducea concepte pe care Sylvester Graham le-a adoptat mai târziu şi pe care le-a popularizat.

Samuel Tissot, scria în 1758 că efectele secundare negative ale masturbării includeau totul, de la coşuri până la reumatism, confuzie, dureri de cap şi hemoroizi.

Lucrarea lui Sylvester Graham Predică către tineri (1834) era prima de genul acesta şi lansa un gen întreg de tractate medicale despre masturbare, cunoscută pe atunci ca "abuz de sine" sau "poluţie provocată."

Graham credea că simptomele sunt uşor de recunoscut – victimele erau de obicei timide, suspicioase, molatice, nepreocupate de igienă, gălbejite. Conform lui Graham, o persoană care se masturbează creşte "cu un trup plin de boli şi cu o minte dereglată, tiranizată de obiceiul îngrozitor, prin forţa neschimbată a unui spirit al întunericului.."

Cauza acneei la adolescenţii vinovaţi apare iar rezultatul este reprezentat de:

"...furuncule dureroase ies în unele cazuri pe faţă, piept, spate şi coapse; aceştia cresc şi se transformă câteodată în fistule permanente, de o natură canceroasă şi continuă probabil timp de ani de zile, eliminând cantităţi mari de puroi oribil, fetid; nu arareori duc în final la moarte."